Dara, Darla și Andu, o poveste de iubire
Dara
Totul a început într-o zi aparent obișnuită, care s-a transformat într-un moment cu totul special — ziua în care un mic suflet a intrat în viața noastră. Era noiembrie, vântul rece ridica frunzele moarte în aer, iar asfaltul părea să șoptească povești uitate.
Soțul meu se întorcea de la serviciu când, lângă un tomberon, a zărit o pisicuță de o frumusețe rară: albă ca prima zăpadă, cu pete jucăușe de portocaliu și negru pe cap și coadă. Era neobișnuit să vezi o asemenea minune a naturii pe stradă. A observat că micuța părea prietenoasă, așa că s-a apropiat cu blândețe și i-a oferit o bucățică de carne rămasă de la prânz.
Pisica a mâncat recunoscătoare și, ca și cum ar fi înțeles gestul, s-a apropiat și mai mult, lăsându-se mângâiată. Era atât de blândă, atât de încrezătoare, încât soțul meu a fost cucerit pe loc. Când s-a îndreptat spre blocul nostru, micuța l-a urmat, lipindu-se de pașii lui, refuzând să rămână singură în frig.
Soțul meu se întorcea de la serviciu când, lângă un tomberon, a zărit o pisicuță de o frumusețe rară: albă ca prima zăpadă, cu pete jucăușe de portocaliu și negru pe cap și coadă. Era neobișnuit să vezi o asemenea minune a naturii pe stradă. A observat că micuța părea prietenoasă, așa că s-a apropiat cu blândețe și i-a oferit o bucățică de carne rămasă de la prânz.
Pisica a mâncat recunoscătoare și, ca și cum ar fi înțeles gestul, s-a apropiat și mai mult, lăsându-se mângâiată. Era atât de blândă, atât de încrezătoare, încât soțul meu a fost cucerit pe loc. Când s-a îndreptat spre blocul nostru, micuța l-a urmat, lipindu-se de pașii lui, refuzând să rămână singură în frig.
Văzând cât de rece era afară și cum vântul tăia ca un cuțit, a lăsat-o să se adăpostească în scara blocului. Când a ajuns sus și mi-a povestit despre ea, am coborât imediat să o văd. Și acolo era — așteptând cuminte lângă scări, cu ochii ei mari și blânzi. Când m-a văzut, nu s-a speriat; dimpotrivă, a acceptat cu încredere să o iau în brațe.
Atunci i-am spus soțului meu că aș vrea să o aducem în casă, să-i oferim un loc cald, mâncare și iubire. A fost de acord, spunând că, poate, a doua zi îi vom căuta o familie.
Însă, în momentul în care a pășit pragul casei noastre și s-a așezat liniștită pe un scaun din bucătărie, ca și cum ar fi fost mereu acolo, am știut că locul ei era aici, cu noi.
Nu știam prea multe despre îngrijirea pisicilor, dar i-am oferit carne și apă din toată inima. Nu aveam litieră, nu aveam nisip, nu eram pregătiți — și totuși, inimile noastre erau gata să o primească. Am improvizat un loc cu pământ de flori așternut pe un carton în bucătărie și am privit-o ore întregi, fascinată de fiecare mișcare.
Am fost uimită când am văzut că știa unde să meargă pentru nevoile ei. Vorbeam cu ea și simțeam că înțelege tot ce-i spun. Am simțit legătura noastră încă din acea noapte. Am adormit cu o bucurie adâncă în inimă, recunoscătoare pentru darul neașteptat ce ni se oferise.
Dimineața, soțul meu a scos-o din nou pe hol, hotărât să îi găsească o familie. Dar destinul avea alte planuri. Când am deschis ușa să-i verific bolul cu apă, ea s-a strecurat printre picioarele mele și, cu pași siguri, s-a dus direct în bucătărie și s-a urcat pe același scaun ca în seara precedentă.
Atunci i-am spus soțului meu că aș vrea să o aducem în casă, să-i oferim un loc cald, mâncare și iubire. A fost de acord, spunând că, poate, a doua zi îi vom căuta o familie.
Însă, în momentul în care a pășit pragul casei noastre și s-a așezat liniștită pe un scaun din bucătărie, ca și cum ar fi fost mereu acolo, am știut că locul ei era aici, cu noi.
Nu știam prea multe despre îngrijirea pisicilor, dar i-am oferit carne și apă din toată inima. Nu aveam litieră, nu aveam nisip, nu eram pregătiți — și totuși, inimile noastre erau gata să o primească. Am improvizat un loc cu pământ de flori așternut pe un carton în bucătărie și am privit-o ore întregi, fascinată de fiecare mișcare.
Am fost uimită când am văzut că știa unde să meargă pentru nevoile ei. Vorbeam cu ea și simțeam că înțelege tot ce-i spun. Am simțit legătura noastră încă din acea noapte. Am adormit cu o bucurie adâncă în inimă, recunoscătoare pentru darul neașteptat ce ni se oferise.
Dimineața, soțul meu a scos-o din nou pe hol, hotărât să îi găsească o familie. Dar destinul avea alte planuri. Când am deschis ușa să-i verific bolul cu apă, ea s-a strecurat printre picioarele mele și, cu pași siguri, s-a dus direct în bucătărie și s-a urcat pe același scaun ca în seara precedentă.
Atunci am înțeles fără urmă de îndoială: noi eram familia ei.
I-am spus soțului meu că nu mai trebuie să-i căutăm un alt cămin. Ea își găsise deja locul. Am numit-o Dara — un nume care avea o semnificație adâncă pentru noi. Cu câteva zile înainte, văzusem un reportaj despre un preot dintr-un sat numit Dara și ne plăcuse atât de mult încât ne-am promis că, dacă vom avea vreodată o fetiță, îi vom da acest nume.
Dumnezeu ne dăruise această fetiță cu blăniță moale și inimă pură.
Timp de ani întregi am visat la un copil și, în timp ce așteptările și speranțele noastre zăceau tăcute, Dara a intrat în viețile noastre și ne-a umplut inimile. A fost trimisă de Sus, și am iubit-o din prima clipă ca pe fiica noastră.
Dara este o pisică aparte — genul de suflet care îți intră în inimă și nu mai pleacă niciodată. Vine să fie mângâiată și stă la pupat, oferindu-ți, în schimb, o dragoste sinceră, caldă și profundă. Prin prezența ei, ne-a învățat să iubim nu doar pisicile, ci și darurile neașteptate ale vieții.
I-am spus soțului meu că nu mai trebuie să-i căutăm un alt cămin. Ea își găsise deja locul. Am numit-o Dara — un nume care avea o semnificație adâncă pentru noi. Cu câteva zile înainte, văzusem un reportaj despre un preot dintr-un sat numit Dara și ne plăcuse atât de mult încât ne-am promis că, dacă vom avea vreodată o fetiță, îi vom da acest nume.
Dumnezeu ne dăruise această fetiță cu blăniță moale și inimă pură.
Timp de ani întregi am visat la un copil și, în timp ce așteptările și speranțele noastre zăceau tăcute, Dara a intrat în viețile noastre și ne-a umplut inimile. A fost trimisă de Sus, și am iubit-o din prima clipă ca pe fiica noastră.
Dara este o pisică aparte — genul de suflet care îți intră în inimă și nu mai pleacă niciodată. Vine să fie mângâiată și stă la pupat, oferindu-ți, în schimb, o dragoste sinceră, caldă și profundă. Prin prezența ei, ne-a învățat să iubim nu doar pisicile, ci și darurile neașteptate ale vieții.
Darla
Era primăvară, iar din balconul casei mele priveam cum florile de cireș începuseră să înmugurească timid. M-am așezat pe canapea, cu Dara lângă mine, în timp ce își întindea lăbuțele către mine, căutând contactul cald și familiar. Mereu simțea nevoia să fie aproape, să mă atingă, să îmi amintească de prezența ei blândă.
În acea seară, în timp ce căutam o surioară pentru Dara, am descoperit-o pe Darla pe o pagină de adopții de pisici. Era în grija unui foster și făcea parte dintr-un grup de patru pisicuțe. Blănița ei albă cu pete gri și ochii mari, verzi, plini de blândețe, mi-au cucerit imediat inima. Am știut, fără nicio îndoială, că ea trebuie să fie a noastră.
Am scris imediat doamnei care postase anunțul și i-am spus că dorim să o adoptăm. O săptămână mai târziu, Darla a ajuns la noi. Avea doar patru luni – o mogâldeață de pisică, micuță, fină și nespus de drăgălașă. Când am ținut-o pentru prima dată în brațe, lacrimile mi-au curs fără să le pot opri. O emoție pură, copleșitoare, m-a invadat. S-a lipit de pieptul meu și a început să toarcă încetișor, iar în acea clipă am știut că sufletele noastre s-au găsit.
Am stat toată ziua cu ea în brațe. Când o lăsam jos, se ascundea sfioasă sub calorifer. În prima ei noapte în noua casă am dormit împreună, nevrând să o las singură nici măcar o clipă. Dara o privea atentă prin geamul de la balcon, curioasă să o cunoască. Le-am oferit timp să se descopere și, încet-încet, au început să se obișnuiască una cu cealaltă. La început, Dara a fost puțin reticentă, dar cu răbdare și iubire, cele două au devenit de nedespărțit.
În acea seară, în timp ce căutam o surioară pentru Dara, am descoperit-o pe Darla pe o pagină de adopții de pisici. Era în grija unui foster și făcea parte dintr-un grup de patru pisicuțe. Blănița ei albă cu pete gri și ochii mari, verzi, plini de blândețe, mi-au cucerit imediat inima. Am știut, fără nicio îndoială, că ea trebuie să fie a noastră.
Am scris imediat doamnei care postase anunțul și i-am spus că dorim să o adoptăm. O săptămână mai târziu, Darla a ajuns la noi. Avea doar patru luni – o mogâldeață de pisică, micuță, fină și nespus de drăgălașă. Când am ținut-o pentru prima dată în brațe, lacrimile mi-au curs fără să le pot opri. O emoție pură, copleșitoare, m-a invadat. S-a lipit de pieptul meu și a început să toarcă încetișor, iar în acea clipă am știut că sufletele noastre s-au găsit.
Am stat toată ziua cu ea în brațe. Când o lăsam jos, se ascundea sfioasă sub calorifer. În prima ei noapte în noua casă am dormit împreună, nevrând să o las singură nici măcar o clipă. Dara o privea atentă prin geamul de la balcon, curioasă să o cunoască. Le-am oferit timp să se descopere și, încet-încet, au început să se obișnuiască una cu cealaltă. La început, Dara a fost puțin reticentă, dar cu răbdare și iubire, cele două au devenit de nedespărțit.
Darla are o personalitate atât de gingașă. Deși timpul a trecut, a rămas micuță, cu o față dulce, de copil. Îi place să doarmă pe picioarele mele sau să se așeze în brațele mele de fiecare dată când are ocazia. Bea apă din paharul meu, gustă curioasă din mâncarea mea și, sincer, cred că nici nu știe că este o pisică — se comportă ca o fetiță umană. De aceea îi spun mereu că nu este adoptată, ci născută din mine. Este atât de asemănătoare cu mine, parcă până la nivel celular.
Are o pasiune amuzantă pentru apa florilor: prima dată când am găsit-o cu nasul printre buchetele de pe masă, nu m-am putut opri din râs. Nu îi pot refuza nimic: se urcă pe masă, pe mobilă, face ce vrea — pentru că această casă este, de fapt, a ei. În fiecare seară doarme cu noi în pat. Dacă sunt într-o altă cameră, sare pe clanță și deschide ușa, doar ca să fie lângă mine. Mă urmărește peste tot, chiar și la baie; nu mă lasă singură nici măcar o clipă.
Darla a umplut casa cu iubirea ei necondiționată. Gingășia cu care mănâncă, finețea gesturilor ei, mă uimesc în fiecare zi. Mănâncă atât de puțin — trăiește, pur și simplu, din dragoste. Când a trebuit să plec cu serviciul de acasă pentru o lună, mama mi-a spus că Darla a intrat în greva foamei, mieunând după mine neîncetat. Atâta devotament și iubire nu am mai întâlnit niciodată.
Când m-am întors acasă, nu s-a mai desprins de mine. A rămas în brațele mele, ca și cum am fi fost una. Pisicile mele, Dara și Darla, m-au învățat ce înseamnă să fii mamă. Am dorit mereu să cunosc acest sentiment, iar prin ele, l-am trăit din plin — pur, sincer, infinit.
Are o pasiune amuzantă pentru apa florilor: prima dată când am găsit-o cu nasul printre buchetele de pe masă, nu m-am putut opri din râs. Nu îi pot refuza nimic: se urcă pe masă, pe mobilă, face ce vrea — pentru că această casă este, de fapt, a ei. În fiecare seară doarme cu noi în pat. Dacă sunt într-o altă cameră, sare pe clanță și deschide ușa, doar ca să fie lângă mine. Mă urmărește peste tot, chiar și la baie; nu mă lasă singură nici măcar o clipă.
Darla a umplut casa cu iubirea ei necondiționată. Gingășia cu care mănâncă, finețea gesturilor ei, mă uimesc în fiecare zi. Mănâncă atât de puțin — trăiește, pur și simplu, din dragoste. Când a trebuit să plec cu serviciul de acasă pentru o lună, mama mi-a spus că Darla a intrat în greva foamei, mieunând după mine neîncetat. Atâta devotament și iubire nu am mai întâlnit niciodată.
Când m-am întors acasă, nu s-a mai desprins de mine. A rămas în brațele mele, ca și cum am fi fost una. Pisicile mele, Dara și Darla, m-au învățat ce înseamnă să fii mamă. Am dorit mereu să cunosc acest sentiment, iar prin ele, l-am trăit din plin — pur, sincer, infinit.
Andu
Viața mea era deja plină de fericire alături de Dara și Darla. În continuare intram pe pagina de Facebook de unde o adoptasem, unde postam poze și împărtășeam evoluția ei. Acolo l-am descoperit pe Andu.
O tânără scrisese că iubitul ei îl salvase de pe stradă după ce sărise în fața unei mașini. Avea mare nevoie de un cămin temporar până când i s-ar fi găsit o familie. M-a întrebat dacă aș putea să îl primesc.
Am acceptat cu drag, spunându-i că îl pot găzdui câteva săptămâni, până când își va găsi o casă permanentă.
O tânără scrisese că iubitul ei îl salvase de pe stradă după ce sărise în fața unei mașini. Avea mare nevoie de un cămin temporar până când i s-ar fi găsit o familie. M-a întrebat dacă aș putea să îl primesc.
Am acceptat cu drag, spunându-i că îl pot găzdui câteva săptămâni, până când își va găsi o casă permanentă.
Când Andu a ajuns la mine, părea mai degrabă un șoricel decât un pisoi. Era atât de mic, nu avea nici două luni, gri cu dungi fine, o coadă subțire ca un fir de ață și era plin de purici.
L-am dus imediat la veterinar, însă era prea mic pentru tratamente obișnuite. Mi s-a spus că singura soluție era să îl spăl ușor și să-i scot puricii manual. Și așa am făcut.
Am găsit vreo 30 de purici pe trupul lui firav. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că un pui atât de mic poate adăposti atâta suferință.
Deși inițial nu intenționam să-l adopt, în doar câteva săptămâni am ajuns să-l iubesc atât de mult, încât nu-mi mai puteam închipui viața fără el.
I-am spus fetei care mi-l adusese că Andu își găsise deja familia.
L-am dus imediat la veterinar, însă era prea mic pentru tratamente obișnuite. Mi s-a spus că singura soluție era să îl spăl ușor și să-i scot puricii manual. Și așa am făcut.
Am găsit vreo 30 de purici pe trupul lui firav. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că un pui atât de mic poate adăposti atâta suferință.
Deși inițial nu intenționam să-l adopt, în doar câteva săptămâni am ajuns să-l iubesc atât de mult, încât nu-mi mai puteam închipui viața fără el.
I-am spus fetei care mi-l adusese că Andu își găsise deja familia.
Pentru că era atât de mic, nu știa încă să folosească litiera, dar cu răbdare l-am învățat. L-am hrănit cu lapte și pliculețe pentru pui, iar treptat am trecut la mâncare solidă.
Încăpea în palmele mele. Îl purtam prin casă în buzunarul șorțului când găteam sau făceam treburi. Era mereu lipit de mine.
Îi plăcea să doarmă ghemuit la gâtul meu, torcând neîncetat, parcă mulțumind că e iubit și protejat.
Spre deosebire de Darla, Andu mănâncă mult. Când pun mâncare în cele trei boluri, el gustă din toate.
Încăpea în palmele mele. Îl purtam prin casă în buzunarul șorțului când găteam sau făceam treburi. Era mereu lipit de mine.
Îi plăcea să doarmă ghemuit la gâtul meu, torcând neîncetat, parcă mulțumind că e iubit și protejat.
Spre deosebire de Darla, Andu mănâncă mult. Când pun mâncare în cele trei boluri, el gustă din toate.
Fetele (cele două pisici) s-au obișnuit repede cu el și l-au acceptat ca pe fratele lor mai mic.
Dacă întârziam cu pliculețul de mâncare, îmi mieuna cu insistență până îl primea.
Ca și Darla, Andu doarme cu noi în pat. Preferă să se cuibărească pe pernă, lângă fața mea, torcând liniștitor ori de câte ori mă simte aproape.
Are o personalitate jucăușă și o energie debordantă. Aleargă prin casă, a spart câteva vaze și pahare — nimic valoros, doar mici semne ale spiritului său liber.
Este extrem de vocal, iar casa noastră e plină de veselie și viață.
Dacă întârziam cu pliculețul de mâncare, îmi mieuna cu insistență până îl primea.
Ca și Darla, Andu doarme cu noi în pat. Preferă să se cuibărească pe pernă, lângă fața mea, torcând liniștitor ori de câte ori mă simte aproape.
Are o personalitate jucăușă și o energie debordantă. Aleargă prin casă, a spart câteva vaze și pahare — nimic valoros, doar mici semne ale spiritului său liber.
Este extrem de vocal, iar casa noastră e plină de veselie și viață.
Îi ador pe toți trei când îi văd jucându-se împreună. De la prima clipă, fetele l-au primit cu drag, simțind parcă fragilitatea și nevoia lui de iubire.
Toți trei sunt sterilizați, vaccinați și deparazitați. Sunt pisici curate, iubitoare și de apartament.
Aceasta este familia noastră — o familie de cinci suflete: noi doi și cei trei copii blănoși ai noștri.
Fiecare dintre ei și-a croit drumul spre inima mea într-un mod diferit, dar toți m-au ales, fără să știe, să le fiu mamă.
Niciodată nu aș fi crezut câtă iubire pot dărui aceste mici suflete. De multe ori simt că ele m-au salvat pe mine mai mult decât le-am salvat eu pe ele.
M-au completat și mi-au arătat că, pentru a fi mamă, nu este nevoie decât să-ți deschizi inima — și Dumnezeu îți va aduce copiii potriviți în cale.
Recomand oricui simte nevoia de iubire să adopte o pisică. Îți va schimba viața în moduri la care nici nu ai visat.
Pisicile calmează anxietatea, alungă energiile negative, simt când ești trist sau bolnav și nu te lasă singur.
Te consolează, te mângâie și îți aduc liniște.
Dacă vrei să cunoști adevărata fericire, pune o pisică în viața ta.
